« A ajuta şi a credita persoana ca fiind capabilă să îşi asume propria dezvoltare personală, să prevină diverse tulburări şi disfuncţii, să găsească soluţii la problemele cu care se confruntă, să se simtă bine cu sine, cu ceilalţi şi cu lumea în care trăieşte, reprezintă valorile umaniste ale consilierii psihologice » -Carl Rogers
Şcoala joacă un rol esenţial în dezvoltarea psiho-comportamentală a copilului. Consilierea educaţională are la bază o relaţie interumană de asistenţă şi suport, în scopul dezvoltării personale şi prevenţiei situaţiilor de criză. Consilierea se poate desfăşura sub formă individuală, familială sau de grup.
În cazul consilierii individuale a elevilor, accentul cade, de regulă, pe dificultăţile personale în încercarea de a se adapta la cerinţele familiei, şcolii, societăţii.
În cadrul consilierii educaţionale se au în vedere particularităţile de vârstă şi de dezvoltare ale subiecţilor. În acest caz, consilierea, pentru a-şi atinge scopul, implică şi persoane care provin din mediul de viaţă al copilului: părinţi, bunici, educatori, etc.
Consilierea este destinată să-l ajute pe elev să înţeleagă şi să îşi clarifice confuziile sau percepţiile eronate asupra propriei vieţi, să înveţe să-şi atingă scopurile pe care singur le-a stabilit, să identifice soluţii la problemele sale existenţiale şi să fie capabil să ia decizii pe baza unor analize pertinente a resurselor şi posibilităţilor de care dispune acesta.
Principalele obiective ale consilierii, au la bază:
- promovarea sănătăţii şi a stării de bine;
- dezvoltare personală;
- prevenţia.
Aceasta ofera asistenţă în formarea, dezvoltarea şi aplicarea următoarelor capacităţi:
- rezolvarea unor crize existenţiale;
- optimizarea relaţiilor interumane;
- învăţarea unor modele comportamentale precum: stabilirea unor scopuri în viaţă, ascultarea activă, conversaţia, autoafirmarea, concentrarea atenţiei, dezvoltarea capacităţilor intelectuale, relaxarea, opţiunea şcolară/profesională, rezolvarea conflictelor, dezvoltarea creativităţii, menţinerea sănătăţii, petrecerea timpului liber.
- consilierea vocaţională care vizează orientarea şcolară şi profesională.
Consilierea familiei
Comportamentul pe care îl adoptă un elev reprezintă un simptom a ceea ce se întâmplă în familie. În cadrul consilierii familiale, consilierul educaţional abordează tulburările de comportament (la şcoală, în comunitate şi acasă), dificultăţile şcolare sau în situaţie de indecizie cu privire la ruta şcolar-profesională. Deschiderea, colaborarea şi suportul din partea familiei, sunt imperios necesare pentru dezvoltarea armonioasă a elevului atât pe plan cognitiv, social cât şi emotional.
Consilierea de grup
În cadrul consilierii în grup, se încurajează expunerea experienţei personale, îndoielilor, modurilor particulare de reacţie, soluţiile şi trăirile în plan afectiv. Rând pe rând, fiecare îşi expune o experienţă personală, îşi exprimă gândurile, sentimentele, ascultă părerea celorlalţi şi învaţă din acest proces complex de comunicare în grup. Elevul, fie el preadolescent sau adolescent este orientat către grup întrucât acesta îi oferă sentimentul de apartenenţă, coeziune, securizare, toleranţă, un prilej de a se simţi înţeles, validat, apreciat.
În ambele variante de consiliere (individuală şi în grup) se asigură şi încurajează dreptul clientului de a-şi autodetermina stilul de viaţă.
